Despre voblere

Posted by Gherasim Cornel | Posted in , | Posted on 23:02

Voblerele, un pas mic pentru pescari, un pas urias pentru pescuit


Introducere
Fireste, nu eu am inventat voblerele, ba chiar informatii despre primii constructori de voblere dateaza de peste 200 ani...Ceea ce am descoperit eu la un moment dat este faptul ca pescuitul la vobler este o metoda mult mai distractiva, mai plina de adrenalina si de surprize decat metodele clasice, chiar si atunci cand nu prea prindem pentru ca nu stim niciodata de unde sare „pestele”.  Acest articol este o sinteza a ceea ce am invatat eu despre voblere dealungul timpului.

Generalitati
Voblerele acopera o gama larga de pesti, cu ele prinzandu-se aproape orice fel  de rapitori. Categoriile voblerelor  sunt urmatoarele : 

Floating (plutitoare) : evolueaza la o adancime de 0.2 – 1.5 m in functie de viteza recuperarii, folosindu-se cu succes in ape putin adanci, in momentul opririi ridicandu-se la suprafata;


Sinking (scufundatoare) : sunt voblere care in momentul  opririi se scufunda mai lent sau mai rapid pana la fundul apei dand impresia unui peste bolnav sau ranit;
Suspending (suspendate) : se scufunda pana la o anumita adancime dupa care se opresc si raman suspendate oferind utilizatorului posibilitatea de a le „juca” pe loc sau de a retrage foarte lent la acea adancime;


Lipless (fara barbeta ) : folosite in mod deosebit la stiuca si alti rapitori mai mari; spre deosebire de celelalte tipuri trebuie animate din varful lansetei continuu pentru efectul dorit;


Topwater(de suprafata) :  evolueaza doar la suprafata sau la o dancime foarte mica; trebuiesc recuperate cu zmucituri fine pentru a produce un zgomot specific  imprastiind stropi de apa.


In functie de unghiul barbetei :
       10 – 30 grade : voblere care recuperate cu viteze mari se duc rapid pe fundul apei,  „scurmand” in pozitie aproape verticala.


 30 grade : voblere care nu isi schimba adancimea de evolutie din cauza vitezei de recupereare.


90 grade : voblere care la viteze mari vor evolua exact sub filmul apei cu miscari  scurte si rapide.


Aspectul nalucii fura ochii pescarului, evolutia nalucii ochii pestelui
Aspectul si detaliile unui vobler va fi intotdeauna un lucru important pentru pescari, cu toate ca, de cele mai multe ori evolutia si cateodata culoarea ar trebui sa conteze mai mult. Si eu ador detaliile unui vobler petisoare, picioruse, solzi etc., dar in primul rand ma asigur ca acel vobler isi face „treaba” evoluand asa cum trebuie. De multe ori mi s-a intamplat ca un vobler sa nu mai evolueze cum trebuie, drept si sa mearga pe o parte. In acest caz il putem repara folosind un patent cu cioc mai lung, indoind putin ochetul de care se prinde firul in partea opusa miscarii necorespunzatoare. 

Concluzia este ca aproape orice vobler este bun intr-un anumit moment si la o anumita specie, ceea ce determina acest lucru este prezentare optima a nalucii in locul potrivit si in timpul hranirii lor.



(1) Comments

Sturionul din vis

Posted by Gherasim Cornel | Posted in , | Posted on 12:35




Sturionul din vis

Cu totii stim ce este un sturion. Este acel peste preistoric, cartilaginos care a supravietuit din perioada cretasicului datorita abilitatilor sale inedite si a puterii de adaptare, dar cel mai bine îl stim dupa faptul ca de la el provine caviarul (icrele negre). Însa putini au vazut un astfel de peste si mai putini au avut sansa sa-l pescuiasca în ape salbatice, pescuitul sau fiind interzis la noi exceptand capturarea  în scop  stiintific. Cei care doresc  sa prinda un sturion au în zilele noastre au posibilitatea acestui lucru, valoarea economica ridicata a dus la cresterea  si înmultirea lui în captivitate, existand balti special amenajate cu acesti pesti. Acum cativa ani în urma am avut norocul de a vizita o asemea balta în Austria.  Tin sa-i multumesc prin acest articol unchiului meu Stubeianu Ion Florentin pentru ca a facut posibil acest lucru. 

Pescar înrait cu o experienta de peste 30 ani, a fost pana nu de mult stabilit în Ungaria si a colindat multe tari în care a avut sansa sa prinda multe specii fascinandu-ma de fiecare data cu povestirile pescaresti. De la el am primit prima undita si tot de la el am învatat primii pasi ai pescuitului. M-a luat mereu cu el la pescuit si am prins multi pesti frumosi alaturi de el.  Aproape în fiecare vara cand terminam scoala mergeam în vacanta la el în Ungaria pentru ceva timp. 

Acum vreo 4 ani am fost cu el în Austria si am petrecut o zi foarte frumoasa pe malul unei balti în cautare de sturioni. Am ajuns în acel loc dimineata devreme alaturi de un prieten bun al unchiului meu specialist în pesti de talie mare în special somnul si sturionul. El nea aratat cum sa ne relizam monturile specifice acestor pesti, momeala potrivita cat si locurile propice lor. La prima vedere lacul arata simplu, frumos amenajat si parca nimic deosebit de ce vazusem pana acum. Dar dupa cum ne spune cunostinta unchiului : aici misuna monstrii...

 

Am folosit o montura de fund cu greutate, iar pe calig am pus pus pesti conservati în otet. Am lansat aproape de malul celalalt, am pus unditele în suporturi si ne-am asezat fiindca stiam ca va dura ceva pana vom avea succes. 
 
 


Mai  erau si alti pescari veniti spre surprinderea mea nu la sturion ci la crap si platica mare. Însa cel mai mult m-au impresionat faptul ca prindeau crapul cu undite de musca. Nadeau cu ceva plutitor, pufuleti presupun, si lansau langa acea nada prinzand cu succes crapi mari.  
 

Am asteptat ore in sir pana cand una din undite a inceput sa se scuture grozav dand semne de peste in capatul firului.  Undita era a lui Gerhard (cunostinta unchiului) care nu a ezitat in a  intepa pestele. A urmat un drill nu tare lung dar frumos pestele nelasandu-se scos cu una cu doua. Nu stiu exact ce specie era si nu-mi dau seama nici acum dar stiu din spusele lui Gerhard ca era doar unul mic si ca a prins unul trecut bine de 45 kg in anii trecuti. I-a scos cu grija carligul si la eliberat in apa.




La scurt mi-a suras si mie norocul agatand un peste ce se lupta grozav. Dupa multe sfaturi si tensiune am reusit sa-l aduc la mal de unde l-am luat repede cu minciogul inainte sa se razgandeasca.  Nu era nici al meu mare comparativ cu restul pestilor de acolo dar era ceva ce nu mai vazusem. Avea corpul si gura tari, pline de cartilaje, un bot ca de rechin cu mai multe mustati deasupra gurii. Nu stiu ce greutate avea dar din aproximari am dedus ca e trecut de 5 – 6 kg poate mai mult si lungimea de aproape 1 m. L-am eliberat cu grija uitandu-ma cum inota agale spre adancuri. Cu siguranta cel mai mare peste prins de mine pana atunci.






(2) Comments

Avatul

Posted by Gherasim Cornel | Posted in , , , | Posted on 18:15

Avatul (Aspius aspius)

Aspect si Raspandire : Trupul zvelt, alungit si usor comprimat lateral,   gura larga cu buza de jos arcuita in sus si mai iesita in afara, zolzii mici bine fixati in piele, inotatoarea de pe spate oblica si putin impinsa spre spate, coada bifurcata. Culoarea sa bate de la verde la albastru pe spate, argintiu pe flancuri si alb pe burta, aripile ventrale pot avea marginile portocalii sau rosii.

In mod normal il intalnim la dimensiuni de 30 – 50 cm si 1 – 1,5 kg dar exceleaza si pana la aproape 1m si 9 – 10 kg.

Se reproduce prin luna martie , cand femelele isi depun icrele pe substrat pietros sau nisipos.

Comportament : Rapitor declarat, avatul se deosebeste de majoritatea pradatorilor prin faptul ca nu se ascunde, nu asteapta sa vina mancarea la el, ci vaneaza activ inotand cu viteze mari spre bancurile de pesti mici care de multe ori formeaza stelute la suprafata apei, sarind in toate directiile pentru a evada moartea. In cautarea hranei favorite, obletele, se repede din adancuri in bancurile de la suprafata apei pe care le loveste cu coada, inghiting apoi pestii slabiti. La acest peste localizarea este probabil cel mai simplu lucru, avatul improscand apa la suprafata atunci cand ataca si de multe ori expunandusi spatele albastrui putin iesit din apa asemeni unui rechin. Doar in primele stadii ale vietii se hraneste cu microrganisme, trecut de 15 cm, devine exclusiv ihtiofag.

Pescuit sportiv : Cu toate ca localizarea pestilor atunci cand se hranesc este usoara, prinderea lor este total altceva. Pentru mine este unul din cei mai mofturosi pesti si mai dificil de prins. In teorie pare usor dar in practica nu e. Se prinde la shaduri, rotative, voblere, oscilante etc. dar conteaza enorm prezentarea nalucii. Ea trebuie recuperata la viteze mari sub filmul apei, in apropierea locului in care observam o saritura de avat. Nu stiu care naluci sunt mai potrivite pentru ca eu am prins doar la lingurita rotativa argintie. Atacul este fulgerator si opune rezistenta mare la inceput, dar nu pentru mult timp. Fireste exemplarele mai mari sunt mai bataioase. Pescuitul la avat este atragator datorita simensiunilor mari la care poate fi gasit, carnea sa plina de oase si proasta la gust l-a salvat de la vanarea pentru hrana.

Dimensiunea minima legala la care poate fi retinut este de 30 cm.



(2) Comments

Un clean de neuitat

Posted by Gherasim Cornel | Posted in , , | Posted on 10:58


Un clean de neuitat

O zi frumoasa de iulie. Sezonul de pescuit la clean este de mult inceput. Numai  bine  ce am fost scapat de grija restantelor si am inceput sa hoinaresc  pe malul raului Suceava in cautare de cleni nervosi. Cu vreo oua zile in urma  am mai fost la pescuit dar fara nici un rezultat, apa fiind destul de tulbure in urma ploilor frecvente din acea perioada si cleanul …nicaieri. Insa in acea zi am cunoscut un pescar mult mai priceput ca mine care mi-a aratat un vobler de suprafata cum n-am  mai fost vazut pana atunci. L-am fost zarit de cand am ajuns acolo, insa pescuia la cireasa putin mai la vale de locul in care eram eu. Dupa vreo 30 lanseuri fara nici un rezultat , plus apa tulbure,  eram mai mult decat lamurit, cand observ cum acel pescar isi strangea undita de cireasa si-mi spun in gandul meu : “S-a lamurit si el saracul…”.

In timp ce ma uitam prin jur sa nu uit ceva (asta e o alta pasiune de a mea, inafara de pescuit..:))  respectivul ajunsese chiar peste apa, in fata mea cu o undita de spinning dar nu-mi dadeam seama ce naluca folosea. Si din nou ma gandesc : “Nu s-a lamurit inca…”, dar exact in momentul plecarii mele agata  un peste…si frumos… in 2 secunde aveam undita montata la loc si pregatita de atac. Patru – cinci lansari, nimic celalalt pescar mai prinde unul , tot frumos, eu nimic. Dupa 5 minute iarasi prinde si iarasi, eu nimic… In jumatate de ora avea 7 pesti prinsi, toti trecuti, cred, de 500 - 600 gr pe cand eu nu prindeam decat spume la gura…

Nu am mai rezistat sa astept si scorul de 8 – 0 si am luat-o roata pe un pod drept la nenea cu pesti multi, sa vad cu ce da, ca muream de curiozitate. Ajuns acolo ii urez omului o zi buna (nu ca nar fi avut deja una..), si il intreb politicos daca pot sa fac cateva lansari langa el cu gandul sa observ ce naluca foloseste. Nici o problema zise el si fara sa astept prea mult incep sa pescuiesc. Insa apa era altfel aici… un suvoi mare si iute, nici un vobler de-al meu nu facea fata la asa ceva, avand la mine doar cateva  foarte mici si usoare care ieseau din apa nedovedind curentul.  Na, ce sa-i mai fac, nu prind…nu prind, nam ce-mi trebuie, dar cel mai dureros era ca nu-mi dadeam seamana cu ce pescuieste cel de langa mine.

Lamurit total de data asta, il intreb ce foloseste de prinde asa de bine si imi arata voblerul de forma unui gandac mai mare decat ce aveam eu si cu 2 penisoare sub burta cu rol de picioruse. Am plecat acasa si pe drum m-am oprit la un magazin sa-mi achizitionez si eu minunatia de vobler. Destul de scump, 35 lei , dar l-am luat si a doua zi de dimineata eram din nou in acel loc cu o incredere enorma ca voi prinde  un peste frumos. Zis si facut, la primele 5 lansari am agatat un peste pe la vreo 400 gr poate mai mult.

 
La scurt timp altul asemanator cu primul.

 
Vreo doi mai mici putin trecuti de palma si n-a mai muscat pestele pentru doua ore si ceva.  Am plecat mai la vale in alte locuri dar tot nimic. Incet incet m-am intors la locul magic si dupa cateva lansari am simtit o greutate imensa in capatul lansetei…era si o mica cioata acolo asa ca primul lucru la care m-am gandit a fost ca am agatat naluca de vreo crenga, dar de fapt ere un peste … si unul mare. Plin de emotie l-am purtat usor mai la vale la apa mai linistita de frica sa nu rup firul. Dupa vreo 5 min, a cedat dintr-o data  scotandu-si capul din apa. Era imens, nu mai vazusem unul atat de mare pana atunci, daramite sa prind. Am alunecat pe o piatra, era sa cad in apa, cu chiu cu vai am reusit sa-l aduc pe mal. Nu observasem ca pescarul de ieri venise si era acum langa mine.
          -Frumos frumos, vad ca ai reusit mai bine ca ieri, zise el deschizandu-si rucsacul cu sclule si scotan de acolo un cantar.
          -Hai sa vedem cat are!
          -Sigur, am zis eu cu gandul la un numar  de genul 2.3 - 2.5 kg si tremurand de emotie.
Dar cantarul isi spune cuvantul : 1.5 kg fix. Nu era chiar cum credeam eu dar cu siguranta a fost cel mai mare clean prins de mine. Nici de atunci si nici pana atunci nam reusit sa prind unul la fel . Voblerul acela s-a dovedit a fi o adevarata mina de aur si in alte zile aducandu-mi multi cleni, bibani si chiar o stiuca. Dar tot pestele acela a fost cea mai mare captura care mi-a adus-o gandacul : un clean de neuitat!


(4) Comments

Confectionarea trofeelor de stiuca

Posted by Gherasim Cornel | Posted in , , | Posted on 22:03

Confectionarea trofeelor de stiuca


Cu toate ca de obicei eliberez pestii pe care ii prind, se intampla ca odata sau de doua ori pe an sa retin cate o stiuca frumoasa pentru a o face trofeu.  Confectionarea si prepararea trofeelor nu este dificila dar necesita ceva timp pentru uscare.

Avem nevoie de 1 – 2 kg sare de muraturi, poate mai mult daca exemplarul este ceva mai mare si o placuta de lemn pregatita dupa  gust pentru lipirea trofeului finalizat. 

Pentru realizarea trofeului vom parcurge mai multe etape :
-Taiem capul pestelui  cu 2 – 3 cm mai sus de opercul ;
-Curatam bine ceafa de carne si daca se poate cu un patent cu cioc mai lung smulgem cu grija branhiile lasand doar oasele subtiri pe care se afla;
-Ochii raman asa cum sunt, pe parcursul procesului de uscare se va evapora apa din ei ramanand doar niste gauri in loc.Daca va puteti procura ochi falsi ii puteti pune la urma; eu personal o las fara ochi;
-Punem doua bete cam de grosimea unui creion, in functie de marimea pestelui:
-Unul pe limba pana in cerul gurii dar nu exagerat de intins(sa nu fie branhiile intinse la maxim);
-Al doilea dintr-un colt al gurii pana in celalalt tot nu exagerat de intins ci potrivit;
-Asezam capul pe o suprafata plana acoperit in totalitate cu sare (inclusiv inauntru) si il lasam la uscat intr-un loc aerisit departe de pisica;

Dupa cel putin 4 saptamani il curatam de sare, il spalam(de mai multe ori cateva zile la rand) si il lasam la uscat de data aceasta fara sare.
Dupa ce se intareste precum lemnul il lipim pe placuta de lemn pregatita si vopsita si ii mai aplicam un strat de lac transparent(pentru a-i pastra culoarea naturala).

Aaaa…si cel mai greu lucru care ramane de facut la urma este sa-i gasim un loc frumos de agatat astfel  incat sa-l putem admira in zilele in care nu prindem nimic…
  





(1) Comments

Stiuca

Posted by Gherasim Cornel | Posted in , , , | Posted on 20:54

Stiuca (Esox lucius)

Aspect si Raspandire : Rapitorul cu cele mai sofisticate “daruri ale naturii”  ił putem gasi in toate apele dulci curgatoare si statatoare din regiunile colinare si de ses. Are corpul alungit, usor comprimat lateral, musculatura foarte dezvoltata,  aripioarele si coada mari cu care este capabil sa lanseze atacuri fulgeratoare asupra unei potentiale prazi. Gura foarte larga captusita cu peste 700 de dinti ascutiti pe care ii schimba la fiecare ciclu nou  o serie de pori pe flancuri, pe cap, si operculi destinati sa “simta” toate miscarile si vibratiile din jurul sau, o toxina anticuagulanta intre in saliva si culoarea de camuflaj fac din stiuca cel mai eficient pradator din tara noastra. 

Comportament : Ii plac locurile linistite, cu multa vegetatie naturala in care se ascunde stand nemiscata multa vreme in asteptarea unui pestisor neatent, repezindu-se apoi spre el cu o  viteza naucitoare. Odata nimerit in gura stiucii, pestele ghinionist nu are decat o singura cale : stomacul cumetrei. In primele stadii de viata traieste in carduri, hranindu-se cu fitoplancton si microorganisme. La maturitate devine solitara si se hraneste aproape exclusiv cu pesti. Apetitul lacom al  stiucii nu iarta nimic : pesti de toate felurile, mamifere acvatice, serpi de apa, raci si chiar stiuci mai mici(canibalism), aproape orice inoata in raza de atac poate sfarsi  in gura ei.

Ca majoritatea rapitorilor, se reproduce devreme, chiar dupa topirea zapezilor pana in martie – aprilie, femela depunand cca 300000 de icre cu diametrul de 2.5 – 3 mm.

Pescuit Sportiv : Datorita eficientei sale stiuca este pestele care se prinde cel mai bine cu naluci artificiale. De la voblere de toate felurile (articulate, jerkbait-uri etc), naluci suple pana la linguri rotative si oscilante, stiuca va reactiona la orice atat timp cat au o prezentare corecta. Lucrul cel mai important in pescuitul stiucii ramane localizarea exemplarelor.  Daca nimerim locul, teoretic, la prima lansare cu orice naluca prezentata corespunzator ar trebui sa avem un atac.

O vom cauta in locuri linistite, cu vegetatie si ascunzisuri naturale in care s-ar putea ascunde. Nu pot spune ca exista o regula a locurilor deoarece nu o vom gasi acolo unde nu are ce vana. In functie de anotimp se amplaseaza in spatiile care ii ofera mancare din abundenta. Atunci cand nu mananca patruleaza lent, cautand noi locuri optime de hranire.  Cand prindem o stiuca mare intr-un anumit loc, inseamna ca locul este bun si probabil vom mai prinde alta in acel loc.

Dimensiunea minima legala la care poate fi retinuta este de 40 cm.







(1) Comments

Cleanul

Posted by Gherasim Cornel | Posted in , , , | Posted on 11:18



Cleanul (Leuciscus cephalus)


Aspect si Raspandire : Este un peste de apa dulce avand corpul alungit si usor comprimat, cu spatele gros, capul mare si de aceeasi  grosime cu corpul, iar coada bifurcata. Gura este largasi lipsitade dinti, ochii mari si ageri, solzii sunt mari dar slab fixati si tiviti cu negru.  Aripioarele sunt rotunjite, cele de sub burtasi coadasunt rosii sau portocalii, iar pectoralele sunt galbui. Spatele este verde – cenusiu spre negru, argintiu pe flancuri si alb murdar pe burta, exemplarele mature devin aproape aurii sau de culoarea bronzului pe flancuri. Face parte din familia ciprinidelor, dar spre deosebire de acestea prezintadinti faringieni mult mai bine dezvoltati cu care isi faramiteazaprada. Cercetarile amanuntite facute asupra acestui peste ne aratacu incredere camancarea preferataa cleanului cand atinge maturitatea consta in puii altor pesti, moluste si raci dovedind intradevar latura sa de rapitor. 
Este raspandit in toate apele dulci de ses si deal urcand uneori panain zonele de munte. 


 Durata de viata 10 – 12 ani.

Poate atinge dimensiuni de 25 – 40 cm exceptional  60 – 70cm si 250 – 800 gr exceptional 3 - 4 kg.

Comportament : In primele luni de viatatraieste in mici bancuri alaturi de confrati hranindu-se cu fitoplancton, mici insecte, larve etc. Cu cat avanseazain varstabancurile se restrang devenind mai mult solitar. 

Este un peste relativ lenes, se pozitioneazadupaobstacole, baza suvoaielor sau pietre mai mari unde apa este mai linistitaasteptand hrana adusade curent. Ii plac locurile umbrite, orice denivelari subacvatice, copaci cazuti in apa, malurile sapate care ii conferasigurantasi de unde poate oricand sase ridice la suprafata pentru a culege o insectacazutape apasau fructe din copaci sau poate insfaca un pestisor de unde putem deduce cu usurintacaeste omivor.  Primavara si vara vaneazaactiv, odatacu reducerea temperaturii  apei se retrage in locuri mai adanci si mai linistite hranindu-se mai putin.  Nu hiberneaza, mancand chiar si iarna dar mult mai lent si anemic farasase deplaseze prea mult de la locul in care se afla.

Se reproduce destul de devreme in functie de temperatura apei si chiar in lunile iulie – august.  Femela depune cca 100 000 icre pe un teren tare, pietros faravegetatie subacvatica cu ape mai linistite unde puii pot ecloza si se pot refugia langamaluri foarte putin adanci si unde se pot hrani mai usor. Nu de putine ori putem observa sute de clenisori care stau la soare in apaputin adancacare se retrag pentru un moment speriati  in apamai adancapentru ca apoi sa revinala mal.

Pescuit Sportiv : Este un peste foarte sperios si precaut speriindu-se chiar si de o umbracare trece pe apachiar dacaprovine de la un nor care acoperasoarele, orice zgomot sau un pas mai ferm il poate speria si nu se mai intoarce in acel loc decat peste mult timp. Insa viclenia acestui peste face ca pescuitul safie foarte atragator, cleanul putand fi prins la aproape toate metodele de pescuit : la naturale(pluta, greutate sau feeder) sau artificiale(lingurite rotative, voblere) si chiar muscaartificiala.
Eu personal  folosesc  voblere si  lingurite de dimensiuni mici si culori cat mai naturale , dacase poate saimite o muscasau un pestisor pe care il manancacleanul. il vom cauta de primavara tarziu si toamna devreme in locuri cu denivelari naturale, in spatele copacilor cazuti  in apa, in suvoaie si in locuri in care se intalnesc mai multe ape; practic in orice locuri cu adaposturi naturale umbrite care l-ar putea  adaposti. Rezultate foarte bune am avut dimineata devreme si seara cand se pare ca se hraneste mai intens. Rezultate slabe am avut atunci cand am pescuit  in locuri nadite de alti pescari, cleanul nemaifiind atras de artificiale.

Dimensiunea  minima legalala care poate fi retinut este de 25 cm.




 

(2) Comments

Bibanul

Posted by Gherasim Cornel | Posted in , , , | Posted on 01:45

Bibanul  (Perca fluviatilis)

Aspect si Raspandire : Unul dintre cei mai comuni pradatori ai apelor noastre alfandu-se de la ape de ses, deal si campie pana in Marea Neagra preferand apele dulci si chiar usor salmastre.
Are un corp ferm si robust, indesat si acoperit cu solzi foarte marunti, bine fixati in tegument. Face parte din neamul percidelor (raspar, salau, pietrar). Caracteristic acestei familii de pradatori, are prima inotatoare dorsala formata din 12 - 13 tepi cu doua pete negricioase spre coada, un tep ascutit pe opercul,  5 – 9 dungi negre laterale si pielea tare ca o armura, ceea ce inseamna ca daca un alt rapitor mai mare ataca acest peste, va fi un meniu dificil de inghitit. inotatoarele de la baza capului,  cele dorsale si coada cat si corpul scurt ii permit bibanului sa se opreasca si sa-si schimbe directia intr-o fractiune de secunda fiind un peste foarte agil si renumit in a-si urmari prada. Nu de putine ori observam bancuri de pestisori mici sarind speriati din apa pentru a scapa de atacurile acestui rapitor vorace.

 Este un peste de talie mica ajungand la 10 – 35 cm si 150 – 500 gr si exceptional  40 – 60 cm si 1 – 2 kg.

Comportament : Nu migreaza deloc fiind fidel locurilor de bastina in care vaneaza in bancuri mai numeroase cand este mic  si cu cat inainteaza in varsta bancurile au mai putini membri.  Are dupa salau, cea mai buna vedere dintre pestii tarii noastre, cercul galben subtire din ochi permitandu-i sa vada si pe intuneric partial.

Este activ in mod special dimineata si seara cand in conditii de lumina putina are un avantaj dinstinctiv asupra prazii sale, vederea. Isi  apuca  victima  cu gura sa mare captusita cu dinti foarte mici ca hartia abraziva prezenti  si pe limba si o inghite intreaga.

Se inmulteste devreme in lunile februarie – martie.

Durata de viata 12 – 13 ani.

Pescuit Sportiv : Datorita agresivitatii sale, bibanul este un peste care se prinde foarte bine la momeli artificiale. Hraparet  si competitiv se arunca asupra oricarei momeli  prezentate corespunzator (vobler, rotativa, twister si chiar oscilanta) . Datorita faptului ca este mereu in concurenta cu confratii sai si cu alti pesti rapitori, capturile vor fi mai frecvente in apele cu multi pesti prin simplul fapt ca fiecare din ei vrea sa prinda primul naluca. Sculele folosite pentru capturarea lui trebuie sa fie usoare in primul rand datorita dimensiunilor sale reduse, o lanseta de 5 – 15 gr fiind suficienta. Ca naluci putem folosi linguritele rotative, la care eu am avut cele mai multe capturi, voblerele mici si cu o bataie mai “nervoasa” , twisterele si shadurile usoare fiind in unele cazuri perfecte si cateodata se intampla sa muste chiar la oscilante mari pentru stiuca. Este cunoscut in a oferi driluri frumoase, fiind un peste bataios si energic dar un dril cu unul trecut de 500 gr este cu siguranta ceva de neuitat.

Locurile propice pentru biban sunt, in rauri langa malurile abrupte, pietre mari care formeaza  in spatele lor spatii perfecte de ambuscare a prazii, langa copacii cazuti in apa, in general  pe langa orice este vertical.  In lacuri adora palcurile de vegetatie si insulitele formate din stuf, unde se axeaza si patruleaza la baza lor.Cei mai mari sunt mai precauti iesind la vanatoare mai mult dimineata si seara. 

Lungimea minima admisa a bibanului ce poate fi retinut  este de 12 cm.

Biban la rotativa

(0) Comments

Prima pagina

Posted by Gherasim Cornel | Posted in , | Posted on 23:58


Prima pagina 

Pescuitul este pentu mine ca si pentru multi altii, mai mult decat o simpla pasiune. Este ceva care nu moare niciodata. O am in sange de mic copil, cand pescuiam cu o simpla nuia de alun, o pluta improvizata si un carlig mult prea folosit dupa boisteni, bibanei, porcusori si mai rar cate un caras. Asta se intampla doar duminica, cand mai ieseam pe malul raului cu parintii la cate un gratar .

Insa cu timpul, mi-am achizitionat o undita mai a catarii si am trecut si la alte specii de pesti putin mai greu de prins cum ar fi cleanul. Peste scoala pentru mine prinzand-ul la inceput la pluta, mai apoi la greutate apoi cu diverse insecte care le lasam sa pluteasca pe sub copaci si in suvoaie de unde le ataca cu o mare placere.

Acum pescuiesc la clean aproape exclusiv cu naluci artificiale, voblerele mici si linguritele rotative fiind cele mai eficiente pentru acest rapitor atat de apreciat de pescarii sportivi. Totul a inceput cand un prieten mi-a daruit doua voblere de mici dimensiuni explicandu-mi cum sa le folosesc. Dupa multe incercari am prins pesti , nu foarte mari dar in schimb cu o satisfactie mai mare ca de obicei. Am inceput cu cleni, bibani si chiar  cativa obleti . Mi-am facut rost de mai multe voblere, de diferite marimi si ligurite rotative.  Am trecut si la pesti mai marisori satisfactiile fiind tot mai mari hoinarind pe malul raului mai multi km pe zi in cautarea capturilor, descoperind mereu noi locuri cu pesti frumosi.

Dar a venit si partea amara a acestui stil de pescuit : pierderea nalucilor. Nu de putine ori am piedut naluci abia cumparate si fara sa prind cu ele nimic. Brusc mi-a venit o idee : oare nu le pot construi acasa? Am intrebat de mai multi prieteni, am citit diverse articole pe internet si la scurt timp am incercat fara succes sa confectionez primul meu vobler. Era un vobler de vreo 5 cm cioplit dintr-o crenguta de tei, fara lest si cu o barbeta dintr-o carcasa de cd-uri. Au urmat si altele nu mai bune decat primul si dupa multe ratari am reusit sa fac unul care sa mearga. Nu am prins pesti cu el deloc dar macar evolua cat de cat.  Dar acest fapt nu m-a descurajat.

Dupa un timp am procurat materiale mai adecvate confectionarii nalucilor si am reusit sa construiesc si primele voblere prinzatoare care mi-au facut multe partide de pescuit reusite. As dori prin acest blog sa-mi impartasesc pasiunea altor pescari iubitori de acest sport. Va multumesc!

(0) Comments
Abonați-vă la: Postări (Atom)