Sturionul din vis
Posted by
Gherasim Cornel
|
Posted in
povestiri
,
sturion
|
Posted on
12:35
Sturionul din vis
Cu totii stim ce este un sturion. Este acel peste preistoric, cartilaginos care a supravietuit din perioada cretasicului datorita abilitatilor sale inedite si a puterii de adaptare, dar cel mai bine îl stim dupa faptul ca de la el provine caviarul (icrele negre). Însa putini au vazut un astfel de peste si mai putini au avut sansa sa-l pescuiasca în ape salbatice, pescuitul sau fiind interzis la noi exceptand capturarea în scop stiintific. Cei care doresc sa prinda un sturion au în zilele noastre au posibilitatea acestui lucru, valoarea economica ridicata a dus la cresterea si înmultirea lui în captivitate, existand balti special amenajate cu acesti pesti. Acum cativa ani în urma am avut norocul de a vizita o asemea balta în Austria. Tin sa-i multumesc prin acest articol unchiului meu Stubeianu Ion Florentin pentru ca a facut posibil acest lucru.
Pescar înrait cu o experienta de peste 30 ani, a fost pana nu de mult stabilit în Ungaria si a colindat multe tari în care a avut sansa sa prinda multe specii fascinandu-ma de fiecare data cu povestirile pescaresti. De la el am primit prima undita si tot de la el am învatat primii pasi ai pescuitului. M-a luat mereu cu el la pescuit si am prins multi pesti frumosi alaturi de el. Aproape în fiecare vara cand terminam scoala mergeam în vacanta la el în Ungaria pentru ceva timp.
Acum vreo 4 ani am fost cu el în Austria si am petrecut o zi foarte frumoasa pe malul unei balti în cautare de sturioni. Am ajuns în acel loc dimineata devreme alaturi de un prieten bun al unchiului meu specialist în pesti de talie mare în special somnul si sturionul. El nea aratat cum sa ne relizam monturile specifice acestor pesti, momeala potrivita cat si locurile propice lor. La prima vedere lacul arata simplu, frumos amenajat si parca nimic deosebit de ce vazusem pana acum. Dar dupa cum ne spune cunostinta unchiului : aici misuna monstrii...
Am folosit o montura de fund cu greutate, iar pe calig am pus pus pesti conservati în otet. Am lansat aproape de malul celalalt, am pus unditele în suporturi si ne-am asezat fiindca stiam ca va dura ceva pana vom avea succes.
Mai erau si alti pescari veniti spre surprinderea mea nu la sturion ci la crap si platica mare. Însa cel mai mult m-au impresionat faptul ca prindeau crapul cu undite de musca. Nadeau cu ceva plutitor, pufuleti presupun, si lansau langa acea nada prinzand cu succes crapi mari.
Am asteptat ore in sir pana cand una din undite a inceput sa se scuture grozav dand semne de peste in capatul firului. Undita era a lui Gerhard (cunostinta unchiului) care nu a ezitat in a intepa pestele. A urmat un drill nu tare lung dar frumos pestele nelasandu-se scos cu una cu doua. Nu stiu exact ce specie era si nu-mi dau seama nici acum dar stiu din spusele lui Gerhard ca era doar unul mic si ca a prins unul trecut bine de 45 kg in anii trecuti. I-a scos cu grija carligul si la eliberat in apa.
La scurt mi-a suras si mie norocul agatand un peste ce se lupta grozav. Dupa multe sfaturi si tensiune am reusit sa-l aduc la mal de unde l-am luat repede cu minciogul inainte sa se razgandeasca. Nu era nici al meu mare comparativ cu restul pestilor de acolo dar era ceva ce nu mai vazusem. Avea corpul si gura tari, pline de cartilaje, un bot ca de rechin cu mai multe mustati deasupra gurii. Nu stiu ce greutate avea dar din aproximari am dedus ca e trecut de 5 – 6 kg poate mai mult si lungimea de aproape 1 m. L-am eliberat cu grija uitandu-ma cum inota agale spre adancuri. Cu siguranta cel mai mare peste prins de mine pana atunci.
Vreau si eu asa pesti...dar nu de la Metro.Ii vreau la capatul unditei;)
e prins in afara... ;)